-->

duminică, 7 decembrie 2014

China

Update:
DESCOPERIRILE CHINEZE


Aproximativ 1500 de ani inaintea erei noastre a luat fiinţă in bazinul cursului mijlociu al fluviului Huanhe unul dintre cele mai vechi state din lume — Statul chinez. Centrul acestui stat se afla in regiunea situată la apus de Marea cimpie a Chinei, acolo unde Huanhe primeşte din dreapta pe marele afluent Veihe şi apoi, cotind spre răsărit, pătrunde in şes. In cursul mileniului I i.e.n., chinezii şi-au extins foarte mult posesiunile, invingind popoarele „barbare" vecine, fie prin forţa armelor, fie retrăgindu-se vremelnic din faţa acestora şi biruindu-le totuşi prin puterea civilizaţiei lor mai inaintate, vechii chinezi s-au răspandit in Asia de răsărit pe un teritoriu intins, de la deserturile şi stepele din zona temperată,la nord, pină la zona tropicală, la sud, cuprinzind şi bazinul fluviului Ianţzi.
Cu citeva secole inaintea erei noastre, chinezii au inaintat spre răsărit pină la mările periferice ale oceanului Pacific şi au navigat pe aceste mări. Pe ţărmurile mării Galbene ei au descoperit peninsulele Şandun, Liaodun şi Coreea, iar apoi, trecind peste larga strimtoare a Coreei, au descoperit principala insulă japoneză Hondo (Honşiu) şi insulele Kiuşiu şi Sikoku din sudul Japoniei. Inaintind spre sud, chinezii au descoperit intregul litoral continental al mării Chinei de răsărit, au traversat tropical nordic şi, trecind peste o strimtoare largă, au descoperit insula Taivan. Mergind mai departe, spre sud-vest, ei au descoperit marea Chinei de sud cu golful Tonkin, intreaga Indochină de nord-est, bazinul fluviului Roşu (Song-Koi) insula Hainan şi zona răsăriteană de pe litoralul peninsulei Indochină. in secolul al II-lea i.e.n., sub domnia impăratului U Di, chinezii au cucerit Vietnamul. Spre apus, in secolul al III-lea i.e.n., chinezii au extins graniţele statului lor pină la lanţul Nanşan şi munţii Sino-Tibetani, adică pină la marginile de nord-est şi de est ale podişului Tibetan.
Pentru a se apăra impotriva hunilor, chinezii au inceput să construiască in secolul al IV-lea i.e.n., Marele zid
chinezesc. in secolele III—II i.e.n. ei au prelungit zidul spre răsărit pină la golful Liaodun din marea Galbenă, iar spre apus, pana la graniţelor sudice ale deşertului Alaşan Ridicarea acestei construcţii a fost posibilă numai in urma unei cercetari geografice şi topografice minuţioase a regiunilor prin care trecea această construcţie de o amploare nemaivăzută, cu fortăreţe de pază .
Sursa:
China este una din cele mai interesante ţări din lume. Iată nişte articole, filme-documentar sau detalii despre China atât din prezent cât şi China Antică.
China Antică, surse de informaţii
Comori din China Antică
Frumuseţea în Antichitate: China
Vechi invenţii chinezeşti
10 lucruri care te vor şoca despre China

Tema:
Scrieti despre o inventie din China antica
sau 
Marele zid Chinezesc
sau 
Marile imperii din China
Publicat de la

17 comentarii:

  1. Unknown7 decembrie 2014 la 17:14

    Marele Zid Chinezesc (chineză Zhōngguó Chángchéng „zidul lung chinezesc“) este o construcție strategică de mii de kilometri lungime, cu rol de apărare. Zidul a fost construit cu scopul de apărare a graniței imperiului chinez contra atacurilor popoarelor nomade din nordul Chinei. Este o construcție gigantică considerată după volum ca cea mai mare de pe glob, cu o lungime de 21.196,18 km.[1]Prima porțiune a zidului a fost construită probabil în a doua jumătate a secolului V î.Hr, în timpul dezbinării Imperiului chinez (475 - 221 î.Hr.) cu scop de apărare împotriva nomazilor din nord.

    În anul 214 î.Hr., împăratul Qin Shi Huangdi permite să se construiască prima parte a zidului de la fluviul Galben ca apărare față de poporul nomad Xiongnu.Șerpuind pe crestele munților și ale dealurilor, dar și prin văile adânci, zidul, prevăzut din loc în loc cu forturi cu aspect paralelipipedic și turnuri înalte de apărare, are o înălțime de 12 metri și o lățime de 6,5 metri. Pavat cu piatră, era folosit ca șosea strategică dar și ca drum comercial.

    RăspundețiȘtergere
  2. Unknown9 decembrie 2014 la 19:25

    "INVENTII DIN CHINA ANTICA"

    Astazi China se mandreste foarte mult cu inventiile sale.Unele dintre acestea ar fi:
    PRAFUL DE PUSCA-Praful de pușcă a fost descoperit în secolul al IX-lea în mod accidental. Se pare că alchimiștii chinezi încercau să găsească formula unui elixir al nemuririi, dar au sfârșit prin a inventa ceva care a dus la moartea a milioane de oameni. Primele formule, descrise la jumătatea secolului al XI-lea, constau dintr-o variație de azotat de potasiu, cărbune și sulf. Ulterior, de-a lungul secolelor, formula prafului de pușcă a fost perfecționată, prin reglarea concentrației de azotat de potasiu.La început, chinezii au folosit această invenție pentru semnale luminoase sau artificii (o altă invenție proprie). Abia mai târziu, praful de pușcă a început să fie folosit și de militari, prin inventarea primelor grenade.Praful de pușcă a ajuns în Europa în secolul al XIII-lea, cel mai probabil adus de invadatorii mongoli. Europenii au perfecționat invenția și, pe baza ei, în secolul al XV-lea, au dezvoltat artileria și armele de foc, instrumente cu ajutorul cărora aveau, mai târziu, să cucerească lumea.
    BUSOLA-Cea mai timpurie referință la un instrument magnetic folosit pentru indicarea direcției se află într-o carte din anii 1040-1044, din timpul dinastiei Song. Însă această primă busolă a fost gândită în așa fel încât să arate Sudul, deoarece pentru chinezi, spre deosebire de occidentali, Sudul este direcția principală. Această invenție de secol XI se baza pe instrumente mai vechi, realizate din roci magnetice, folosite încă din secolul al IV-lea. Spre sfârșitul secolului al XI-lea, apar în cărți primele referiri la busolele cu ac magnetic. Acestea erau însă diferite de busolele contemporane. Timp de mai multe secole, chinezii au folosit ace magnetice plutind pe apă. Europenii au fost cei care i-au dat busolei forma pe care o cunoaștem astăzi, iar aceasta a pătruns în China abia în secolul al XVI-lea, unde a fost folosită în paralel cu modelul tradițional.
    HARTIA si TIPARUL-Cai Lun, un funcționar la curtea imperială la începutul secolului al II-lea, este creditat cu inventarea hârtiei moderne. Hârtia era deja folosită în China de mai mult timp, dar era o variantă obținută din bambus sau mătase printr-un proces de producție mai complicat. Cai Lun vine cu o formulă nouă, bazată pe fibre de in și cânepă, coji de copac și plase de pescuit. La început, chinezii au folosit hârtia pentru împachetat, dar din secolul al III-lea aceasta devine instrument de scris.Ulterior, din secolul al VI-lea, chinezii încep să folosească și hârtia igienică. Din timpul dinastiei Tang (618–907), hârtia e folosită și pentru confecționarea pliculețelor de ceai, cu scopul conservării aromelor, iar dinastia Song (960–1279) e prima care emite bani sub forma bancnotelor de hârtie. Odată inventată hârtia, chinezii au conceput și o modalitate de imprimare, prin intermediul unui bloc din lemn gravat. Acesta era mult mai potrivit caracterelor chinezești decât imprimarea mobilă (inventată tot de chinezi, bineînțeles) și a dus la dezvoltarea acestei maniere de comunicații care domină lumea de azi (sau, mai bine spus, o domina până la inventarea computerelor și a internetului). Tehnica era următoarea: pe un bloc de lemn erau sculptate litererele, după care ele erau acoperite cu vopsea, apoi imprimate pe hârtie. Aceași metodă era folosită pentru imprimarea textilelor încă din secolul III.Tiparul european, invenția lui Gutenberg, a ajuns de asemenea în China, în secolul al XVI-lea, dar chinezii, fideli propriilor tradiții, nu l-au adoptat la scară largă decât în secolul al XIX-lea



    RăspundețiȘtergere
  3. Unknown9 decembrie 2014 la 19:33

    "MARELE ZID CHINEZESC"

    Marele Zid Chinezesc are o lungime de 21.196,18 kilometri, conform unor măsurători care au durat cinci ani şi au fost făcute publice de curând.Astfel, Marele Zid Chinezesc se dovedeşte a fi de peste două ori mai lung decât estimările iniţiale (8.850 de km), bazate pe izvoare istorice.Măsurătoarea oficială, făcută de Administraţia Patrimoniului Cultural din China, include şi ruinele Marelui Zid Chinezesc, care nu au fost luate în seamă la estimările anterioare.De asemenea, cercetarea a relevat existenţa unui număr de 43.721 de situri de patrimoniu, de-a lungul Zidului. De altfel, structura este inclusă din 1987 în patrimoniul UNESCO.Zidul, cea mai mare structură realizată de mâna omului, a fost construit începând cu anul 500 i.e.n, pentru a proteja graniţa de nord a Chinei. În prezent, se mai păstrează intact numai 8,2% din Marele Zid, în timp ce, pe 74,1% din lungime, structura este deteriorată.

    RăspundețiȘtergere
  4. Unknown9 decembrie 2014 la 19:34

    sursa:Historia

    RăspundețiȘtergere
  5. Unknown10 decembrie 2014 la 18:52

    Inventii din China Antica:
    Fara hartie nu am fi avut harti, iar fara harti, cel mai probabil omul n-ar mai fi cutreierat pamantul in lung si-n lat asa cum a facut. Nu este pe de-a-ntregul clar nici cui i se datoreaza notiunea de a converti gandurile in limbaj scris (sa fi fost sumerienii?), dar ceea ce se stie este ca primele limbi ar fi aparut in urma cu aproximativ 5.000 de ani. Iar de-ndata ce limbajul a inceput sa se dezvolte, oamenii au scris pe orice a stat nemiscat timp suficient. Argila, lutul, bambusul, papirusul si piatra au fost doar cateva dintre primele suprafete utilizate in acest scop. Lucrurile insa aveau sa se schimbe dupa ce chinezii, mai precis un demnitar pe nume Tsai Lun, va inventa cam prin anul 105 i.Hr., un prototip al hartiei moderne, dintr-un amestec de coaja de copac, canepa, panzeturi uzate si resturi de navod, rezultatul fiind o hartie aspra, bruta (inainte de asta, chinezii scriau pe fasii subtiri de bambus si matase). Ce-o fi scris chinezul pe prima “foaie”de hartie, greu de spus.
    A fost o vreme cand matasea chinezeasca era atat de pretuita in intreaga lume, incat a reusit aproape de una singura sa lege China antica de restul lumii prin intermediul comertului (vezi fabulosul Drum al Matasii) si sa o impace cu celelalte culturi (confruntati cu inovatiile chinezesti de genul prafului de pusca, mongolii, bizantinii, grecii si romanii nu puteau fi prea prietenosi). Descoperirea prelucrarii matasii in China a fost multa vreme inconjurata de mister. Potrivit traditiei, ar fi fost nevasta Imparatului Galben, legendarul parinte al civilizatiei chineze, care a trait in jurul anului 3.000 I. Hr., cea care a descoperit proprietatile firului produs de viermii de matase. La ora actuala, gratie descoperirilor arheologice, detinem informatii mai exacte cu privire la originile sericulturii; surprinzator, la fel de vechi pe cat lasa legenda sa se creada. Mai precis, cele mai vechi relicve scoase la lumina provin din perioada Liangzhu (neoliticul tarziu), inflorita intre anii 3.300 si 2.200 i.Hr. in China orientala, in zona lacului Tai, acolo unde se gasesc astazi orasele moderne Hangzhou si Shanghai. Relicve putine, dar semnificative: un fragment de tesatura si resturi dintr-o centura din matase, in masura sa ateste inechivocabil faptul ca materialul era deja cunoscut de chinezii din antichitate tocmai din epoca indicata in legendele despre Imparatul Galben. Chinezii au pastrat multa vreme cu strasnicie secretul producerii matasii, ei pierzand controlul doar atunci cand, cum necum, calugarii din Europa au reusit sa puna mana pe viermii de matase si sa-i “exporte” in vest.
    Este probabil cea mai faimoasa dintre anticele descoperiri chinezesti, iar legenda spune ca ar fi fost realizata din intamplare de alchimisti, in timp ce incercau sa puna la punct un elixir al vietii vesnice. Cea mai veche referire cu privire la praful de pusca se gaseste intr-o opera chinezeasca din 1044: Wujung zongyao, o culegere a celor mai importante tehnici militare, compilata de un anume Zeng Goliang (se presupune asadar ca descoperirea prafului de pusca ar fi avut loc cu ceva timp inainte). Contrar la ceea ce se crede, chinezii nu au folosit praful de pusca doar la focurile de artificii. Un amestec de nitrat de potasiu, mangal si sulf, formula servea la fabricarea proiectilelor fumigene, explozibile si incendiare de folosit in timpul asediilor. De altfel, descoperirea prafului de pusca si inventarea armelor de foc (datata pe la 11000) au coincis cu indelungate perioade razboi. Inventiile belicoase au ajuns in Occident gratie lumii musulmane, iar probabil primul contact al occidentalilor cu armele de foc a avut loc cu ocazia bataliei de la Sajo (Ungaria, 1241), in timpul tentativei mongolilor de a invada Europa

    RăspundețiȘtergere
  6. Unknown11 decembrie 2014 la 04:58

    Inventie din China antica:
    Praful de pusca:
    Este probabil cea mai faimoasa dintre anticele descoperiri chinezesti, iar legenda spune ca ar fi fost realizata din intamplare de alchimisti, in timp ce incercau sa puna la punct un elixir al vietii vesnice. Cea mai veche referire cu privire la praful de pusca se gaseste intr-o opera chinezeasca din 1044: Wujung zongyao, o culegere a celor mai importante tehnici militare, compilata de un anume Zeng Goliang (se presupune asadar ca descoperirea prafului de pusca ar fi avut loc cu ceva timp inainte). Contrar la ceea ce se crede, chinezii nu au folosit praful de pusca doar la focurile de artificii. Un amestec de nitrat de potasiu, mangal si sulf, formula servea la fabricarea proiectilelor fumigene, explozibile si incendiare de folosit in timpul asediilor. De altfel, descoperirea prafului de pusca si inventarea armelor de foc (datata pe la 11000) au coincis cu indelungate perioade razboi. Inventiile belicoase au ajuns in Occident gratie lumii musulmane, iar probabil primul contact al occidentalilor cu armele de foc a avut loc cu ocazia bataliei de la Sajo (Ungaria, 1241), in timpul tentativei mongolilor de a invada Europa.
    Sursa:www.descopera.ro

    RăspundețiȘtergere
  7. Unknown11 decembrie 2014 la 08:49

    "INVENTII DIN CHINA ANTICA'
    Fara hartie nu am fi avut harti, iar fara harti, cel mai probabil omul n-ar mai fi cutreierat pamantul in lung si-n lat asa cum a facut. Nu este pe de-a-ntregul clar nici cui i se datoreaza notiunea de a converti gandurile in limbaj scris (sa fi fost sumerienii?), dar ceea ce se stie este ca primele limbi ar fi aparut in urma cu aproximativ 5.000 de ani. Iar de-ndata ce limbajul a inceput sa se dezvolte, oamenii au scris pe orice a stat nemiscat timp suficient. Argila, lutul, bambusul, papirusul si piatra au fost doar cateva dintre primele suprafete utilizate in acest scop. Lucrurile insa aveau sa se schimbe dupa ce chinezii, mai precis un demnitar pe nume Tsai Lun, va inventa cam prin anul 105 i.Hr., un prototip al hartiei moderne, dintr-un amestec de coaja de copac, canepa, panzeturi uzate si resturi de navod, rezultatul fiind o hartie aspra, bruta (inainte de asta, chinezii scriau pe fasii subtiri de bambus si matase). Ce-o fi scris chinezul pe prima “foaie”de hartie, greu de spus.PRAFUL DE PUSCA-Praful de pușcă a fost descoperit în secolul al IX-lea în mod accidental. Se pare că alchimiștii chinezi încercau să găsească formula unui elixir al nemuririi, dar au sfârșit prin a inventa ceva care a dus la moartea a milioane de oameni. Primele formule, descrise la jumătatea secolului al XI-lea, constau dintr-o variație de azotat de potasiu, cărbune și sulf. Ulterior, de-a lungul secolelor, formula prafului de pușcă a fost perfecționată, prin reglarea concentrației de azotat de potasiu.La început, chinezii au folosit această invenție pentru semnale luminoase sau artificii (o altă invenție proprie). Abia mai târziu, praful de pușcă a început să fie folosit și de militari, prin inventarea primelor grenade.PRAFUL DE PUSCA a ajuns în Europa în secolul al XIII-lea, cel mai probabil adus de invadatorii mongoli. Europenii au perfecționat invenția și, pe baza ei, în secolul al XV-lea, au dezvoltat artileria și armele de foc, instrumente cu ajutorul cărora aveau, mai târziu, să cucerească lumea.
    'MARELE ZID CHINEZESC'
    Marele Zid Chinezesc (chineză Zhōngguó Chángchéng „zidul lung chinezesc“) este o construcție strategică de mii de kilometri lungime, cu rol de apărare. Zidul a fost construit cu scopul de apărare a graniței imperiului chinez contra atacurilor popoarelor nomade din nordul Chinei. Este o construcție gigantică considerată după volum ca cea mai mare de pe glob, cu o lungime de 21.196,18 km.[1]Prima porțiune a zidului a fost construită probabil în a doua jumătate a secolului V î.Hr, în timpul dezbinării Imperiului chinez (475 - 221 î.Hr.) cu scop de apărare împotriva nomazilor din nord.

    În anul 214 î.Hr., împăratul Qin Shi Huangdi permite să se construiască prima parte a zidului de la fluviul Galben ca apărare față de poporul nomad Xiongnu.Șerpuind pe crestele munților și ale dealurilor, dar și prin văile adânci, zidul, prevăzut din loc în loc cu forturi cu aspect paralelipipedic și turnuri înalte de apărare, are o înălțime de 12 metri și o lățime de 6,5 metri. Pavat cu piatră, era folosit ca șosea strategică dar și ca drum comercial.

    RăspundețiȘtergere
  8. POZE DE DRAGOSTE11 decembrie 2014 la 09:35

    Prima porțiune a zidului a fost construită probabil în a doua jumătate a secolului V î.Hr, în timpul dezbinării Imperiului chinez (475 - 221 î.Hr.) cu scop de apărare împotriva nomazilor din nord.
    În anul 214 î.Hr., împăratul Qin Shi Huangdi permite să se construiască prima parte a zidului de la fluviul Galben ca apărare față de poporul nomad Xiongnu (numiți în Europa huni). Spre deosebire de zidul construit mai devreme care se întinde și în văi, zidul acesta era construit numai pe crestele munților. Din lipsă de argilă s-a folosit la construcția zidului numai piatră așezată pe straturi. Din acele timpuri zidul a fost mereu reclădit, atingând în timpul dinastiei Ming lungimea maximă. În anul 1493 a început împăratul Hongzhi construcția zidului dinastiei Ming care servea ca apărare contra mongolilor și pentru o supraveghere mai bună a drumurilor comerciale, ca porțiunea centrală a drumului mătăsii, pe crestele munților începându-se o construcție deosebit de costisitoare.
    Mortarul folosit era produs din piatră de calcar arsă amestecat cu amidonul din orez. La construcția interioară a zidului se folosea un amestec de argilă nisip și piatră cioplită. Grosimea zidului este foarte diferită, astfel de exemplu în regiunea Peking, zidul are o grosime între 4 și 8 m, la coama zidului 8, iar la bază 10 m grosime. La intervale de câteva sute de metri s-au construit turnuri de 12 m înălțime cu rolul de observare, transmitere de semnale și depozit de arme. Se apreciază ca ar fi existat cca. 25.000 de asemenea turnuri integrate în zid și 15.000 de turnuri pentru semnalizare care făceau legătura cu capitala situată lângă Kashgar. Codul de semnale era simplu, dacă se observa agresorul se făcea foc în turn.

    RăspundețiȘtergere
  9. Unknown11 decembrie 2014 la 09:44

    Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere
  10. Unknown11 decembrie 2014 la 09:45

    Marele Zid Chinezesc (chineză 万里长城/萬裡長城, Wànlĭ Chángchéng „zidul lung de 10.000 Li“; chineză 中国长城/中國長城, Zhōngguó Chángchéng „zidul lung chinezesc“) este o construcție strategică de mii de kilometri lungime, cu rol de apărare. Zidul a fost construit cu scopul de apărare a graniței imperiului chinez contra atacurilor popoarelor nomade din nordul Chinei.Construcție gigantică a lumii antice, Marele Zid Chinezesc măsoară 21.196,18 de kilometri lungime, fiind și astăzi “cel mai lung zid de pe Terra”. Nu se știe cu exactitate care din formațiunile statale chineze a hotărât înconjurarea teritoriului său cu valuri de pământ și piatră. Pentru a-și proteja statul pe care îl unificase, primul împărat al Chinei, Qin (221-210 î.Hr.) poruncește să fie legate între ele fortificații clădite de predecesorii săi. Astfel va înainta atât spre est cât și spre vest, pe o lungime totală de circa 5.000 kilometri, realizând cel mai lung zid ce va deveni, ulterior, celebru. În timpul următoarei dinastii, Han (206-220 î.Hr.), zidul a fost din nou prelungit spre est și spre vest până la o lungime de 21.196,18 kilometri lungime. Suferind stricăciuni mari de-a lungul unui mileniu, Marele Zid Chinezesc a fost refăcut pe circa 6.400 kilometri în timpul dinastiei Ming (1368-1644), dinastie ce a fixat și capitala statului la Beijing (forma în care s-a păstrat până astăzi).

    RăspundețiȘtergere
  11. Ioana Popescu11 decembrie 2014 la 10:06

    Marele Zid Chinezesc:
    Este o construcție strategică de mii de kilometri lungime, cu rol de apărare. Zidul a fost construit cu scopul de apărare a graniței imperiului chinez contra atacurilor popoarelor nomade din nordul Chinei. Este o construcție gigantică considerată după volum ca cea mai mare de pe glob, cu o lungime de 21.196,18 km.
    Prima porțiune a zidului a fost construită probabil în a doua jumătate a secolului V î.Hr, în timpul dezbinării Imperiului chinez (475 - 221 î.Hr.) cu scop de apărare împotriva nomazilor din nord.

    În anul 214 î.Hr., împăratul Qin Shi Huangdi permite să se construiască prima parte a zidului de la fluviul Galben ca apărare față de poporul nomad Xiongnu (numiți în Europa huni). Spre deosebire de zidul construit mai devreme care se întinde și în văi, zidul acesta era construit numai pe crestele munților. Din lipsă de argilă s-a folosit la construcția zidului numai piatră așezată pe straturi. Din acele timpuri zidul a fost mereu reclădit, atingând în timpul dinastiei Ming lungimea maximă. În anul 1493 a început împăratul Hongzhi construcția zidului dinastiei Ming care servea ca apărare contra mongolilor și pentru o supraveghere mai bună a drumurilor comerciale, ca porțiunea centrală a drumului mătăsii, pe crestele munților începându-se o construcție deosebit de costisitoare.

    Mortarul folosit era produs din piatră de calcar arsă amestecat cu amidonul din orez. La construcția interioară a zidului se folosea un amestec de argilă nisip și piatră cioplită. Grosimea zidului este foarte diferită, astfel de exemplu în regiunea Peking, zidul are o grosime între 4 și 8 m, la coama zidului 8, iar la bază 10 m grosime. La intervale de câteva sute de metri s-au construit turnuri de 12 m înălțime cu rolul de observare, transmitere de semnale și depozit de arme. Se apreciază ca ar fi existat cca. 25.000 de asemenea turnuri integrate în zid și 15.000 de turnuri pentru semnalizare care făceau legătura cu capitala situată lângă Kashgar. Codul de semnale era simplu, dacă se observa agresorul se făcea foc în turn.

    Construcție gigantică a lumii antice, Marele Zid Chinezesc măsoară 21.196,18 de kilometri lungime, fiind și astăzi “cel mai lung zid de pe Terra”. Nu se știe cu exactitate care din formațiunile statale chineze a hotărât înconjurarea teritoriului său cu valuri de pământ și piatră. Pentru a-și proteja statul pe care îl unificase, primul împărat al Chinei, Qin (221-210 î.Hr.) poruncește să fie legate între ele fortificații clădite de predecesorii săi. Astfel va înainta atât spre est cât și spre vest, pe o lungime totală de circa 5.000 kilometri, realizând cel mai lung zid ce va deveni, ulterior, celebru. În timpul următoarei dinastii, Han (206-220 î.Hr.), zidul a fost din nou prelungit spre est și spre vest până la o lungime de 21.196,18 kilometri lungime. Suferind stricăciuni mari de-a lungul unui mileniu, Marele Zid Chinezesc a fost refăcut pe circa 6.400 kilometri în timpul dinastiei Ming (1368-1644), dinastie ce a fixat și capitala statului la Beijing (forma în care s-a păstrat până astăzi).

    Șerpuind pe crestele munților și ale dealurilor, dar și prin văile adânci, zidul, prevăzut din loc în loc cu forturi cu aspect paralelipipedic și turnuri înalte de apărare, are o înălțime de 12 metri și o lățime de 6,5 metri. Pavat cu piatră, era folosit ca șosea strategică dar și ca drum comercial.

    Lăsat în paragină începând cu secolul al XIX-lea, Marele Zid Chinezesc a fost luat sub protecție guvernamentală din 1952, fiind declarat monument istoric al Chinei. Cu toate astea, numai o mică porțiune din zid a fost reabilitată și accesibilă turiștilor.
    Sursa:Wikipedia

    RăspundețiȘtergere
  12. Anonim11 decembrie 2014 la 22:37

    " http://youtu.be/MFFg9-E5oIs " - acest link duce catre un videoclip despre Marele Zid Chinezesc . Sursa : Youtube .

    RăspundețiȘtergere
  13. Daniela Ioana Telearca12 decembrie 2014 la 10:11

    Zidul chinezesc este constructa militara cu caracter defensiv de cea mai mare amploare din China antica.Având extremitatea estica la Shanhaiguan si cea vestica la Jiayuguan, Marele Zid are o lungime de circa 12.000 de km.Marele zid Chinesc, una dintre cele marete minuni ale lumii, se intinde precum un dragon gigantic trecand prin desert, tinuturi cu faneata, munti si podisuri pe o distanta de aproximativ 6700 km din estul spre vestul Chinei.Cu o istorie de peste 2000 de ani, unele portiuni din zid sunt acum ruine, in timp de unele au disparut in totalitate.
    Zidul a fost construit într-o perioada foarte lunga.In epoca Statelor Combatante (între secolele 7 si 4 î.e.n), pe pamântul Chinei se gaseau numeroase principate care luptau unul împotriva altuia.Pentru a apara granitele de invaziile triburilor migratoare dinspre stepele nordice, statele Yan, Zhao si Qin au construit la granitele lor nordice ziduri de aparare.In anul 221 î.e.n, primul împarat al dinastiei Qin a reunificat tara, a legat zidurile razlete pe care le construisera diferitele principate si a continuat sa construiasca Zidul, creând astfel aceasta minune a lumii.
    In legatura cu construirea zidului circula în rândul poporului chinez numeroase povesti.Cea mai cunoscuta este povestea lui Meng Jiangnv, care împreuna cu Povestea sarpelui alb , Ciobanul Niulang si tesatoarea Zhinv , Liang Shanbo si Zhu Yingtai reprezinta cele 4 povesti populare celebre din China.
    Construire
    Fiind construit intr-o perioada mare de timp, Marele Zid Chinezesc are multe portiuni construite din materiale diferite.Inainte de folosirea caramizilor Marele Zid a fost construit in mare parte din pamant, piatra si lemn.Datorita faptului ca a fost nevoie de o cantitate foarte mare de materiale, constructorii au incercat sa exploateze materialele locale.In zonele de munte a fost exploata piatra, in zonele de campia s-a folosit pamantul , pana si in desert a folosita vegetatia saracaciosa (stuful de nisip, iepuparii si tamarisca).
    Marele Zid a fost construit cu ajutorul a milioane de oameni : in timpul dinastiei Qin, pe o perioada de 10 ani au fost folositi 300000 de oameni ai Generalului Meng Tian .Mai tarziu in timpul dinastiei Qi o sectiune de 450 Km a fost construita cu ajutorul a 1,8 milioane de oameni.Din cauza muncii deosebit de grele,intrucat s-a lucrat in regiuni muntoase sau desertice, pe calduri sau friguri excesive, fara conditii adecvate de hrana sau locuit, multi muncitori si-au gasit sfarsitul acolo, o parte dintre ei fiind ingropati chiar in zidurile constructiei.
    Marele zid Chinezesc este alcatuit din 3 mari categorii : pasaje (localizate in puncte cheie ) , turnuri de observatie si ziduri ( cu inaltime medie de 7-8m).
    .Intrucat s-a lucrat in regiuni muntoase sau desertice, pe calduri sau friguri excesive, fara conditii adecvate de hrana sau locuit, se spune ca pentru fiecare metru de zid a murit cate un om.
    Astazi Marele Zid si-a pierdut rolul de fortificatie militara, dar are o deosebita valoare istorica si turistica.Portiunea de zid care a fost cel mai bine intretinuta si conservata de-a lungul anilor se afla la nord de Beijing, scopul initial fiind acela de a apara capitala tarii.Acum zidurile de la Badalig, Simatai si Mutianyu au devenit cunoscute zone turistice. RegieLive.ro

    RăspundețiȘtergere
  14. Nicoleta12 decembrie 2014 la 21:17

    Reguli :
    -scrieti sursa (sursele) materialelor postate;
    -temele nu mai pot avea decat max 20-25 de randuri, asa ca sintetizati informatiile!
    -incercati pe cat posibil sa nu va mai ,,inspirati'' atat de mult de pe internet, caci apar comentarii identice! apreciez un comentariu mai scurt, dar cu parerea voastra!

    RăspundețiȘtergere

Spune-ţi părerea!

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)