-->

duminică, 18 ianuarie 2015

Arabii

In sec VIII, arabii stapaneau tarmurile sudice si apusene ale Marii Mediterane, tarmurile Marii Rosii si ale Golfului Persic,precum si coasta nordica a Marii Arabiei. Ei controlau principalele drumuri comerciale pe uscat ale vremii, ce legau Europa de Asia. Tot comertul cu mirodenii era monopolizat de arabi.


Tema: 
Descrieti (in max 25 de randuri) una din calatoriile lui IBN BATTUTA, folosind harta data
Ce stiti despre Mahomed si religia islamica?

16 comentarii:

  1. Calatoriile lui IBN BATTUTA

    In anul 1325,Ibn Battuta a pornit din Tanger (Maroc) în prima dintre multele sale călătorii ce aveau să-l poarte până în cele mai îndepărtate ţinuturi ale lumii cunoscute la acea vreme. A străbătut toate ţările arabe, dar şi China, India, Indonezia, Mali, Persia, Rusia, Siria, Tanzania şi Turcia. El a parcurs 120 700 km, realizare ce n-a fost întrecută decât după apariţia motorului cu aburi.Ibn Battuta a fost numit călătorul lumii islamice şi cel mai mare călător al epocilor ce au precedat modernismul. Memoriile sale, consemnate la întoarcerea acasă după aproape 30 de ani de peregrinări, ne dezvăluie multe aspecte ale vieţii şi culturii din veacul al XIV-lea, mai cu seamă ale lumii musulmane.Ibn Battuta a fost singurul călător medieval despre care se ştie cu certitudine că a vizitat pământurile fiecărui şef politic musulman contemporan lui. A călătorit şi în Ceylon (azi Sri Lanka), China, Bizanţ şi Sudul Rusiei. Simpla adiţionare a călătoriilor sale este estimată la nu mai puţin de 75.000 de mile terestre, o cantitate care probabil că nu a fost depăşită înainte de inventarea motorului cu aburi.
    Sursa:watchtower.

    RăspundețiȘtergere
  2. Profetul Muhammad ibn Abdallah s-a născut la Mecca in jurul anului 570. Tatăl sau moare cu puțin timp înainte de nașterea sa, iar mama sa când el avea doar 6 ani. Este crescut de unchiul sau Abu Talib de la vârsta de 8 ani. La 12 ani călătorește în Siria, unde un călugăr creștin, numit Bahira, recunoaște semnele tainice pe umărul lui Mohamed care îi vestesc vocația de prooroc. Se căsătorește cu prima lui nevastă, Khadija, la vârsta de 25 de ani (ea avea 40); soția sa a avut un rol considerabil în viața Profetului: ea l-a încurajat mult în încercările sale religioase. Khadija avea un văr creștin (catolic) Waraqah ibn Nawfal. Fatimah este fiica lui Khadija și a lui Mahomed. Căsătoria avea să fie fericită; Mahomed, care, după moartea Khadijei, avea să aibă încă nouă neveste, nu și-a luat altă soție cât timp Khadija a fost în viață. Datorită caracterului său integru este ales ca membru într-o organizație numită Alianța pentru Caritate. Este pentru un timp caravanier, având posibilitatea sa călătorească mult. Era cunoscut de toți ca fiind o persoană foarte corectă și cu un suflet foarte bun.

    Nu se prea cunosc amănunte ale vieții lui Mohamed dinaintea primelor revelații, către anul 610. Potrivit tradiției, ele au fost precedate de lungi perioade de "retragere spirituală" (tahannut) în peșteri și în alte locuri însingurate, practică străină politeismului arab. E foarte posibil ca Mahomed să fi fost impresionat de vegile, rugăciunile și meditațiile anumitor călugări creștini pe care îi întâlnise sau de care auzise vorbindu-se în călătoriile sale. Un văr al Khadijei era creștin. În plus, anumite ecouri ale predicației creștine, ortodoxe ori sectare (nestoriene, gnostice), precum și ideile și obiceiurile ebraice, erau îndeajuns de cunoscute în orașele arabe.
    Islamul (Arabă:إسلام) este o religie avraamică, monoteistă, fiind a doua religie în lume în ceea ce privește numărul de adepți, după creștinism. Sensul general al cuvântului Islam este pace și supunere față de Allah, Creatorul tuturor lucrurilor.[1] Religia a fost fondată în secolul al VII-lea în peninsula Arabă, pe teritoriul actual al Arabiei Saudite, de către profetul Muhammad și bazată pe textul religios cunoscut sub numele de Coran. Pe parcursul timpului s-a răspîndit pe un larg teritoriu care se întinde în Europa, Asia și Africa de Nord. Centrul religios se află în orașele sfinte Mecca și Medina.

    Musulmanii cred că Islamul este ultimul din mesajele dumnezeiești, de asemenea, că Muhammad este ultimul profet și mesager al lui Allah;[2] ei cred și în toți profeții și apostolii care au fost trimiși pentru umanitate înainte de Profetul Mohamed, precum Kalnba Avraam și Iosif și Moise și Isaia ibn Maryam și mulți alții, care sunt sau nu menționați în Coran, cred în scrierile lor și în mesajele pe care le-a dat Allah lor pentru a le explica oamenilor, precum Tora, Psalmii și Evanghelia.
    sursa: Wikipedia

    RăspundețiȘtergere
  3. In mod traditional, Islamul a fost raspandit de catre urmasii sai in toate domeniile vietii, nu numai la acelea (credinta si venerarea) care sunt vazute drept sfera credintei de azi. Astfel majoritatea musulmanilor numesc isalmul drept un mod de a trai decat o religie. Acesta este motivul pentru care, atunci cand facem referire la Islam, precizam de fapt o societate, o cultura sau o civilizatie, precum si o religie. In timp ce istoria Crestinismului acopera doar lucruri legate de religie, istoria Islamului poate cuprinde, de exemplu, dezvoltari politice, literatura, viata artistica, migrari de popoare.Traditia precizeaza ca aparitia Islamului sta sub rolul lui Mahomed, care a locuit in Arabia de Vest la inceputul secolului al VII-lea d.Ch. Mahomed a intreprins o serie de revelatii verbale de la Dumnezeu. Printre alte lucruri, aceste revelatii faceau referire la unicitatea lui Dumnezeu, chemau omenirea sa-L venereze, si promiteau ca Dumnezeu va recompensa sau pedepsi barbatii in functie de modul cum se poarta in lume. Mahomed urma sa fie numit mesagerul lui Dumnezeu printre oamenii cu care locuia, majoriatea avand o religie politeista.Dupa o perioada in care a fost respins in casa natala din Mecca, Mahomed a fost in stare sa infiinteze o comunitate in care el sa fie capul, in orasul care urma sa se numeasca Medina. Dupa moartea sa in 632, cateva triburi arabe si un numar de orase l-au acceptat pe Mahomed si au trecut la Islam. Dupa moartea sa, califatul a fost infiintat pentru a continua munca lui Mahomed si pentru a fi capul comunitatii, desi profetia, in forma de revelatie verbala de la Dumnezeu, a incetat odata cu Mahomed.Musulmanii cred intr-un dumnezeu si anume Allah; in Mahomed, care este un profet trimis de Dumnezeu omenirii, si mai cred in Koran care este o colectie de revelatii facute de Dumnezeu lui Mahomed. Koranul contine cuvintele lui Dumnezeu intr-un sens literar si se mai numeste Vorba lui Dumnezeu (kalam Allah).Cuvantul arab “shari’ah” se refera, intr-un context islamic, cateodata la Islam ca la u nsistem total de religie, dar, mai frecvent, la legile care guverneaza comportamentul individului si a comunitatii. Descoperirea si expresia legii a fost o indatorire a oamenilor, de obicei numita fiqh si purtata mai departe de un jurist (faqih). Centrul vietii musulmane, in afara de casa in care locuieste, este moscheea sau masjid (loc de rugaciune) unde slujbe au loc de cinci ori pe zi (in unele grupuri de siiti numai de trei ori). Rugaciunile sunt spuse cu fata catre Mecca, locul unde se afla templul Kaaba si locul de nastere al lui Mahomed, si cel mai apropiat zid al moscheei de Mecca are construita o nisa numita mihrab construit in zid pentru a arata directia in care se afla orasul sfant.Ramadanul, a noua luna din an, este asociat revelatiei Koranului fata de profetul Mahomed. Aceasta manifestatie implica absenta hranei si apei de la rasarit pana la apus. Acestora carora le este rau sau calatoresc in acest timp pot fi iertati prin compensarea acestui timp mai tarziu. Toti musulmanii se aduna impreuna pentru a oferi sprijin unul altuia si deseori dedica timp in plus venerarii si rugaciunii. Moscheea devine centrul adunarilor religioase si sociale si acolo sunt deseori strangeri de fonduri pentru organizatii caritabile.





    RăspundețiȘtergere
  4. Mahomed (arabă: محمد, transliterat: Muḥammad; n. cca. 570, Mecca; d. 8 iunie 632, Medina) este întemeietorul religiei islamice și este considerat, de către musulmani, a fi un mesager și un profet al lui Dumnezeu, ultimul profet într-o serie de profeți islamici, așa cum se spune în Coran.În limba arabă numele Muhammad înseamnă "cel demn de laudă" (cf. hammada "a lăuda", "a slăvi"). Forma "Mahomed" este și ea corectă în limba română; este cea mai uzuală chiar (ex.: Islamul, Dominique Sourdel, Humanitas, 1993; Istoria credințelor și ideilor religioase, Mircea Eliade, Editura Științifică, 1991). Există si alte forme învechite ale acestui nume, precum Mahomet


    ~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
    Islamul (Arabă:إسلام) este o religie avraamică, monoteistă, fiind a doua religie în lume în ceea ce privește numărul de adepți, după creștinism. Sensul general al cuvântului Islam este pace și supunere față de Allah, Creatorul tuturor lucrurilor.[1] Religia a fost fondată în secolul al VII-lea în peninsula Arabă, pe teritoriul actual al Arabiei Saudite, de către profetul Muhammad și bazată pe textul religios cunoscut sub numele de Coran. Pe parcursul timpului s-a răspîndit pe un larg teritoriu care se întinde în Europa, Asia și Africa de Nord. Centrul religios se află în orașele sfinte Mecca și Medina.

    Musulmanii cred că Islamul este ultimul din mesajele dumnezeiești, de asemenea, că Muhammad este ultimul profet și mesager al lui Allah;[2] ei cred și în toți profeții și apostolii care au fost trimiși pentru umanitate înainte de Profetul Mohamed, precum Kalnba Avraam și Iosif și Moise și Isaia ibn Maryam și mulți alții, care sunt sau nu menționați în Coran, cred în scrierile lor și în mesajele pe care le-a dat Allah lor pentru a le explica oamenilor, precum Tora, Psalmii și Evanghelia.

    Majoritatea musulmanilor (circa 75-90%) sunt sunniți.[3] A doua sectie, Șiia, aprox. 10-20%.[4] Cea mai mare țara cu populația musulmană este Indonezia 12.7% din musulmani, urmată de Pakistan 11.0%, India 10.9% și Bangladesh 9.2%.[5] comunitați mari se mai găsesc în China, Rusia și parțial în Europa. și cu 1.57 la 1.65 miliard de adepți sau 22 la 24% din populația globului,[6][7][8] Islamul este a doua și una din religiile cele mai rapide în creștere după numărul adepțiilor din lume~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
    Musulmanii consideră că Dumnezeu (în arabă اﷲ) a revelat în mod direct cuvântul Său către omenire prin Muhammad (circa 570–632) și alți profeți, printre care Adam, Avraam, Moise și Iisus. Baza credinței islamice se găsește în shahādatān ("două mărturii"): lā ilāhā illā-llāhu; muhammadur-rasūlu-llāhi — "Nu există (dumne)zeu în afară de Dumnezeu; iar Muhammad este trimisul lui Dumnezeu". Pentru a deveni musulman, o persoană trebuie să recite și să creadă aceste cuvinte. Sunniții privesc această formulă ca pe unul din cei Cinci stâlpi ai islamului.

    Musulmanii consideră că principala înregistrare scrisă a revelației către omenire este Coranul, pe care îl consideră perfect, reprezentând revelația finală a lui Dumnezeu. Musulmanii cred că părți ale Bibliei și ale Torei au fost pierdute, interpretate greșit sau distorsionate de credincioși. Din această perspectivă Coranul este văzut ca o corectură adusă cărților sfinte iudaice și creștine.
    Musulmanii susțin că islamul conține în esență aceeași credință ca a tuturor trimișilor lui Dumnezeu omenirii de la Adam, Coranul codificând revelația finală a lui Dumnezeu. Învățătura islamică vede iudaismul și creștinismul ca derivând din învățăturile unora din acești profeți - în special Avraam - și recunoaște rădăcinile lor avraamice, în timp ce Coranul îi numește Oameni ai Cărții.

    RăspundețiȘtergere
  5. În cursul primei sale călătorii, Ibn Battuta a traversat Algeria, Tunisia, Egiptul, Palestina și Siria, ajungând până la Mecca. După ce a vizitat Irakul, Șirazul și Mesopotamia s-a întors din nou pentru a împlini Hajjul la Mecca, unde a rămas timp de trei ani. Apoi călătorind spre Jeddah, a ajuns în Yemen pe mare, a vizitat Aden și apoi a plutit spre Mombasa (Estul Africii). După ce a ajuns la Kulwa, s-a întors la Oman și a repetat pelerinajul la Mecca în 1332 prin Ormuz, Siraf, Bahrain și Yamama. Ulterior plănuiește să ajungă în India, dar odată ajuns la Jeddah, pare să se răzgândească (probabil datorită lipsei unui vas care să ajungă cu el în India), și vizitează a doua oară Cairo, Palestina și Siria, ajungând apoi la Aleya (în Asia Mică) pe apă și călătorind prin Anatolia și Sinop. Navighează pe Marea Neagră și după multe peripeții ajunge la Constantinopol prin sudul Ucrainei.
    La întoarcere, a vizitat Horasanul prin Hiva și cunoscând toate orașele importante ca Buhara, Balch, Herat, Tus, Mashhad și Nișapur, traversează munții Hindukuș prin trecătoarea Khawak ajungând în Afghanistan, după care trece prin Ghani și Kabul pentru a intra în India. După ce vizitează Lahri, Sukkur, Multan, Sirsa și Hansi, ajunge la Delhi. Timp de câțiva ani Ibn Battuta se bucură de ocrotirea sultanului Muhammad Tughlaq, și în cele din urmă este trimis de acesta ca ambasador în China. Trecând prin India Centrală și Malwa, închiriază un vas din Kambay până la Goa, și după ce vizitează multe porturi înfloritoare de-a lungul coastei Malabar ajunge în Insulele Maldive, de unde se îndreaptă spre Ceylon. ÎȘi scrie memoriile în cartea '' Călătoriile lui Ibn Battuta'' .
    ~sursa- Wikipedia. ~

    RăspundețiȘtergere
  6. ÎN ANUL 1325, un tânăr pe nume Abu Abdallah ibn Battuta a pornit din Tanger (Maroc) în prima dintre multele sale călătorii ce aveau să-l poarte până în cele mai îndepărtate ţinuturi ale lumii cunoscute la acea vreme. A străbătut toate ţările arabe, dar şi China, India, Indonezia, Mali, Persia, Rusia, Siria, Tanzania şi Turcia. El a parcurs 120 700 km, realizare ce n-a fost întrecută decât după apariţia motorului cu aburi.
    Ibn Battuta a fost numit călătorul lumii islamice şi cel mai mare călător al epocilor ce au precedat modernismul. Memoriile sale, consemnate la întoarcerea acasă după aproape 30 de ani de peregrinări, ne dezvăluie multe aspecte ale vieţii şi culturii din veacul al XIV-lea, mai cu seamă ale lumii musulmane . SURSA WATCHTOWER BIBLIOTECA ONLINE.

    RăspundețiȘtergere
  7. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere
  8. În Dobrogea, care înainte de 1878 a aparținut Imperiului Otoman, au fost colonizați prin 1834 de un pașă Hasan[2] în zona central-sudică, la nord de Bazargic, arabi originari din Siria, care erau foarte apreciați pentru priceperea lor de a practica agricultura în condiții de secetă. Teritoriul pe care s-au stabilit aceștia este străbătut azi de frontiera româno-bulgară. Din cele cinci așezări, cea mai importantă era Dokuz Agaç ("Nouă copaci"), azi Măgura. Erau singurele așezări arăbești din Europa. Recensământul otoman din 1850 raportează 145 de arabi (0,9%) în Dobrogea,[3] însă numărul lor a crescut simțitor după această dată. În 1861, geograful francez Guillaume Lejean menționa faptul că în timpul călătoriei sale prin Peninsula Balcanică efectuată în anul 1854, una din aceste așezări, Arab-Köi, era deja abandonată, restul așezărilor bucurându-se însă de o oarecare prosperitate. În 1878 Dobrogea este divizată între România și Bulgaria, iar noua frontieră străbătea spațiul locuit de arabi. După această dată, așzările arabe încep să decadă, iar o parte din populație emigrează către Imperiul Otoman.

    Câteva decenii mai târziu, în 1913, antropologul elvețian Eugène Pittard menționează că aceste colonii s-au dizolvat și reușește să mai găsească în zonă doar o rămășiță de 14 arabi, toți bărbați. În urma analizelor antropologice, Pittard a concluzionat că o parte a acestora aveau influențe rasiale negroide și pune această situație în legătură cu faptul că populația arabă din jurul Mării Roșii prezintă deseori influențe rasiale negroide, ca o consecință a comerțului cu sclavi africani practicat aici în trecut și a asimilării acestora de către populația arabă majoritară. Pittard concluzionează că este foarte posibil ca o parte a arabilor dobrogeni să aibă strămoși orginari din această zonă.

    Ulterior, ultimii arabi dobrogeni au fost asimilați de populația musulmană conlocuitoare. SURSA :WIkupedia

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. interesante informatiile, dar nu te-ai incadrat in tema data!

      Ștergere
  9. Islamismul
    este o religie avraamică, monoteistă, fiind a doua religie în lume în ceea ce privește numărul de adepți, după creștinism. Sensul general al cuvântului Islam este pace și supunere față de Allah, Creatorul tuturor lucrurilor.[1] Religia a fost fondată în secolul al VII-lea în peninsula Arabă, pe teritoriul actual al Arabiei Saudite, de către profetul Muhammad și bazată pe textul religios cunoscut sub numele de Coran. Pe parcursul timpului s-a răspîndit pe un larg teritoriu care se întinde în Europa, Asia și Africa de Nord. Centrul religios se află în orașele sfinte Mecca și Medina.

    Musulmanii cred că Islamul este ultimul din mesajele dumnezeiești, de asemenea, că Muhammad este ultimul profet și mesager al lui Allah;[2] ei cred și în toți profeții și apostolii care au fost trimiși pentru umanitate înainte de Profetul Mohamed, precum Kalnba Avraam și Iosif și Moise și Isaia ibn Maryam și mulți alții, care sunt sau nu menționați în Coran, cred în scrierile lor și în mesajele pe care le-a dat Allah lor pentru a le explica oamenilor, precum Tora, Psalmii și Evanghelia.

    Majoritatea musulmanilor (circa 75-90%) sunt sunniți.[3] A doua sectie, Șiia, aprox. 10-20%.[4] Cea mai mare țara cu populația musulmană este Indonezia 12.7% din musulmani, urmată de Pakistan 11.0%, India 10.9% și Bangladesh 9.2%.[5] comunitați mari se mai găsesc în China, Rusia și parțial în Europa. și cu 1.57 la 1.65 miliard de adepți sau 22 la 24% din populația globului,[6][7][8] Islamul este a doua și una din religiile cele mai rapide în creștere după numărul adepțiilor din lume.[9][10] Sursa;Wikipedia

    RăspundețiȘtergere
  10. multumesc pentru comentarii (teme), dar va rog incercati sa sintetizati informatiile , pentru a va incadra in max 30 de randuri! multumesc

    RăspundețiȘtergere
  11. În cursul primei sale călătorii, Ibn Battuta a traversat Algeria, Tunisia, Egiptul, Palestina și Siria, ajungând până la Mecca. După ce a vizitat Irakul, Șirazul și Mesopotamia s-a întors din nou pentru a împlini Hajjul la Mecca, unde a rămas timp de trei ani. Apoi călătorind spre Jeddah, a ajuns în Yemen pe mare, a vizitat Aden și apoi a plutit spre Mombasa (Estul Africii). După ce a ajuns la Kulwa, s-a întors la Oman și a repetat pelerinajul la Mecca în 1332 prin Ormuz, Siraf, Bahrain și Yamama. Ulterior plănuiește să ajungă în India, dar odată ajuns la Jeddah, pare să se răzgândească (probabil datorită lipsei unui vas care să ajungă cu el în India), și vizitează a doua oară Cairo, Palestina și Siria, ajungând apoi la Aleya (în Asia Mică) pe apă și călătorind prin Anatolia și Sinop. Navighează pe Marea Neagră și după multe peripeții ajunge la Constantinopol prin sudul Ucrainei.

    RăspundețiȘtergere
  12. Mahomed este întemeietorul religiei islamice și este considerat, de către musulmani, a fi un mesager și un profet al lui Dumnezeu, ultimul profet într-o serie de profeți islamici, așa cum se spune în Coran.
    Profetul Muhammad ibn Abdallah s-a născut la Mecca in jurul anului 570. Tatăl sau moare cu puțin timp înainte de nașterea sa, iar mama sa când el avea doar 6 ani. Este crescut de unchiul sau Abu Talib de la vârsta de 8 ani. La 12 ani călătorește în Siria, unde un călugăr creștin, numit Bahira, recunoaște semnele tainice pe umărul lui Mohamed care îi vestesc vocația de prooroc. Se căsătorește cu prima lui nevastă, Khadija, la vârsta de 25 de ani (ea avea 40); soția sa a avut un rol considerabil în viața Profetului: ea l-a încurajat mult în încercările sale religioase. Khadija avea un văr creștin (catolic) Waraqah ibn Nawfal. Fatimah este fiica lui Khadija și a lui Mahomed. Căsătoria avea să fie fericită; Mahomed, care, după moartea Khadijei, avea să aibă încă nouă neveste, nu și-a luat altă soție cât timp Khadija a fost în viață. Datorită caracterului său integru este ales ca membru într-o organizație numită Alianța pentru Caritate. Este pentru un timp caravanier, având posibilitatea sa călătorească mult.

    RăspundețiȘtergere
  13. Dintre toți întemeietorii de religii universale, Mahomed este singurul căruia i se cunoaște, în linii mari, biografia (izvoarele cele mai importante sunt Coranul - în arabă, al Quar'an, "Propăvăduirea" - și informațiile transmise de Tradiție - în arabă, al-Hadit, "Zicerea", "Spusa". Trebuie precizat însă că valoarea istorică a acestor surse nu e întotdeauna sigură).
    Profetul Muhammad ibn Abdallah s-a născut la Mecca in jurul anului 570. Tatăl sau moare cu puțin timp înainte de nașterea sa, iar mama sa când el avea doar 6 ani. Este crescut de unchiul sau Abu Talib de la vârsta de 8 ani. La 12 ani călătorește în Siria, unde un călugăr creștin, numit Bahira, recunoaște semnele tainice pe umărul lui Mohamed care îi vestesc vocația de prooroc. Se căsătorește cu prima lui nevastă, Khadija, la vârsta de 25 de ani (ea avea 40); soția sa a avut un rol considerabil în viața Profetului: ea l-a încurajat mult în încercările sale religioase. Khadija avea un văr creștin (catolic) Waraqah ibn Nawfal. Fatimah este fiica lui Khadija și a lui Mahomed. Căsătoria avea să fie fericită; Mahomed, care, după moartea Khadijei, avea să aibă încă nouă neveste, nu și-a luat altă soție cât timp Khadija a fost în viață. Datorită caracterului său integru este ales ca membru într-o organizație numită Alianța pentru Caritate. Este pentru un timp caravanier, având posibilitatea sa călătorească mult. Era cunoscut de toți ca fiind o persoană foarte corectă și cu un suflet foarte bun.

    Islamismul nu reprezintă o mișcare naționalistă și cu atât mai puțin, încercarea de a institui un nou tip de stat secular. El respinge statul modern și justiția lui seculară în numele unei ″frății″ care atinge în taină toate sufletele musulmane, unindu-le împotriva necredincioșilor. Și întrucât scopul său este mai degrabă religios decât politic, obiectivul nu poate fi realizat. Frăția Musulmană n-a reușit nici măcar să schimbe ordinea politică a Egiptului, fără a mai vorbi de instituirea sa ca model de guvernare coranică de-a lungul și de-a latul lumii islamice. Acolo unde islamiștii reușesc să cucerească puterea — ca în Iran, Sudan și Afganistan — rezultatul nu este domnia păcii și evlaviei făgăduită de Profet, ci crimă și persecuție la o scară egalată în timpurile noastre doar de naziști și comuniști.

    Islamiștii proclamă că islamul este soluția.

    RăspundețiȘtergere

Spune-ţi părerea!