-->

luni, 17 noiembrie 2014

Fenicienii

Fenicienii au locuit o fisie ingusta de pamint in nord-vestul Palestinei, pe tarmul Marii Mediterane, impartita acum intre Liban si Siria Limitati teritorial de apele marii si de lantul muntos al Libanului, fenicienii au devenit calatori si cuceritori ai intinderilor de ape. Exploratorii fenicieni au fondat o serie intreaga de colonii de-a lungul coastelor Marii Mediterane si au functionat ca veritabili carausi ai marii, inlesnind comertul si comunicatiile. Acest neam si-a cunoscut culmea de glorie intre anii 1.050 si 850 i.Cr. Cu porturi minunate ca Tir si Sidon si cu o nesecata cantitate de lemn (cedru, brad si pin), fenicienii au devenit repede mari mesteri in construirea de corabii. Pentru ca israelitilor nu le prea placea sa mearga pe mare, fenicienii au devenit parteneri naturali de afaceri cu cei din Israel.
 Religia fenicienilor nu era altceva decit o extensie a religiilor canaanite. Fenicienii foloseau o scoica numita MUREX, din care extrageau o vopsea purpurie foarte scumpa. Numele de ,,fenician’’ vine de la cuvantul grecesc ce inseamna ,,omul de purpura’’ 

Cetatile feniciene Tir si Sidon sint mentionate si in Noul Testament. Domnul Iisus a vindecat in acest tinut o fetita stapinita de demoni (Mat. 15:21-28), iar primii crestini au misionat aici intens, cand au fost alungati din Ierusalim. Apostolul Pavel a trecut si el de multe ori prin Tir si Sidon.


Alte surse de informare despre fenicieni *link de redirecţionare către youtube
Cartagina
La Cultura Fenicia
Civilta dei fenici
Cartagine –filmcards (30 min)

Tema:
1. Descrieti un oras fenician (Cartagina, Tyr, Sidon, Byblos)
2. Ce stiti despre alfabetul inventat de fenicieni?

12 comentarii:

  1. Cartagina (adică "Noul oraș") a fost un oraș antic în Nordul Africii, localizat în partea estică a actualului liman al Tunisului, în prezent un cartier al orașului modern Tunis din Tunisia. Limba vorbită de cartaginezi se numea punică, fiind una din limbile semitice antice, care provenea din limba vorbită de fenicieni.

    Cartagina a fost întemeiată de către negustorii fenicieni și, conform legendei, de către prințesa Dido (sau Elisa), sora lui Pigmalion. Colonia a ajuns să aibă o mare importanță economică, ce rivaliza cu cea a metropolelor feniciene.

    Între 650 - 308 î.Hr. forma de guvernământ a fost monarhia, iar între 308 și 146 î.Hr. a fost republică oligarhică condusă de un Senat Cartaginez (potrivit surselor romane) sau de Consiliul Bătrânilor (potrivit surselor grecești).
    Orașul era alimentat cu apă printr-un apeduct lung de 132 km, construit între anii 120-131 care aducea apă proaspătă dintr-un masiv muntos. Resturi ale acestui vechi apeduct roman se mai văd și azi la Mohammédia (la sud de Tunis).
    Cartagina a fost întemeiată de coloniști fenicieni veniți din Tir în secolul 9 sau 8 î.Hr. Pentru a se deosebi de vechea colonie Utica, ei au numit noua așezare "orașul nou" - în feniciană Kart-Hadașt. O tradiția antică fixează întemeierea orașului în anul 814 î.Hr. Cele mai vechi vestigii arheologice pot fi datate în prima jumătate a secolului VIII-lea î.e.n.

    Legenda întemeierii orașului Cartagina ne relatează cum prințesa feniciană Elisa, cunoscută la romani sub numele de Dido, sora regelui Pygmalion al Tyr-ului, a fugit de fratele ei însetat de putere care îi ucisese soțul, și a ajuns cu corăbiile pe coasta nord-africană. Căpetenia Berberilor locului i-a făgăduit atât pământ cât va putea să înconjure cu o piele de vacă. Elisa a tăiat pielea în fâșii foarte subțiri și cu ajutorul acestora a putut marca o bucată mare de pământ. Linia marcată de aceste fâșii a mărginit Byrsa, cetățuia în jurul căreia s-a dezvoltat mai târziu orașul Cartagina. După întemeierea orașului, Eliza s-a jerfit zeilor pe un rug de foc pentru a garanta bunăstarea orașului.


    ALFABETUL FENICIAN.
    Alfabetul fenician este un alfabet folosit inițial pentru scrierea limbii feniciene, dar care se crede că mai apoi a dus la apariția altor alfabete folosite astăzi, precum cel latin, arab, ebraic, grec și cel chirilic.

    Cele mai vechi scrieri folosind alfabetul fenician datează aproximativ din anul 1000 îC, în inscripții găsite în orașele și coloniile feniciene de pe țărmul Mediteranei, ca de exemplu Byblos (azi în Liban) și Cartagina (nordul Africii).Alfabetul fenician este un alfabet consonantic, care nu notează vocalele; acestea trebuie deduse din context.

    RăspundețiȘtergere
  2. 1)Alfabetul fenician este un alfabet folosit inițial pentru scrierea limbii feniciene, dar care se crede că mai apoi a dus la apariția altor alfabete folosite astăzi, precum cel latin, arab, ebraic, grec și cel chirilic.

    Cele mai vechi scrieri folosind alfabetul fenician datează aproximativ din anul 1000 îC, în inscripții găsite în orașele și coloniile feniciene de pe țărmul Mediteranei, ca de exemplu Byblos (azi în Liban) și Cartagina (nordul Africii). Dar cel mai vechi alfabet este cel ugaritic și datează din 1200 î.Hr., cu 200 de ani mai vechi decât cel fenician. Ideea că alfabetul fenician ar sta la originea tuturor alfabetelor, pe lângă faptul că este o ideea eronată, se datorează descoperirii alfabetului ugaritic abia în 1920 pe când cel fenician a fost descoperit cu cca. 220 de ani înaintea acestuia.
    2)Sidon este un oraș situat la 48 de kilometri sud de Beirut. Cele mai vechi așezări datează din perioada Neoliticului (6000-4000 î.H.). Însă, orașul a fost fondat pe la sfârșitul mileniului III î.H. Orașul cunoaște perioada sa maximă de glorie în secolele XII-IX î.H., când devine unul din cele mai importante orașe-stat feniciene, alături de Tyr. Orașul era cunoscut în Antichitate pentru fabricarea unor produse importante, cum ar fi sticla și purpura. Orașul a fondat alte colonii, una dintre acestea fiind Leptis (situat la est de actualul oraș Tripoli).

    În secolele IX-VII î.H. se află sub stăpânirea Imperiului Asirian. Orașul a cunoscut o nouă perioadă de prosperitate în timpul dominației perșilor ahemeneizi (secolele VI-IV î.H.). Perșii au împrumutat de multe ori corăbii de la fenicieni, deoarece aveau nevoie pentru războiul cu grecii

    RăspundețiȘtergere
  3. Cartagina a fost întemeiată de către negustorii fenicieni și, conform legendei, de către prințesa Dido (sau Elisa), sora lui Pigmalion. Colonia a ajuns să aibă o mare importanță economică, ce rivaliza cu cea a metropolelor feniciene.

    Între 650 - 308 î.Hr. forma de guvernământ a fost monarhia, iar între 308 și 146 î.Hr. a fost republică oligarhică condusă de un Senat Cartaginez (potrivit surselor romane) sau de Consiliul Bătrânilor (potrivit surselor grecești).[1]

    În jurul ei s-a format un adevărat imperiu, cea mai mare forță maritimă din Mediterana Occidentală până la Războaiele Punice cu Republica Romană.

    Orașul era alimentat cu apă printr-un apeduct lung de 132 km, construit între anii 120-131 e.n., care aducea apă proaspătă din masivul muntos Djebel Zaghouan. Resturi ale acestui vechi apeduct roman se mai văd și azi la Mohammédia (la sud de Tunis).

    RăspundețiȘtergere
  4. Alfabetul fenician consta in 20 de litere, toate consoane, scrise usor, fiecare litera fiind reprezentata prin cel mult 5 linii, caracteristica ce s-a pastrat pana in zilele noastre, cele mai complexe litere pe care le folosim fiind M si W care au cate 4 linii. Aceasta scriere facila a literelor a dus la o cursivitate a scrierii, alfabetul fenician raspandindu-se rapid prin intermediul comertului maritim specific fenicienilor si gratie adoptarii acestuia de catre civilizatiile cu care fenicienii erau in contact in bazinul mediteranean. Vocalele nu aveau un semn grafic, ele fiind doar sunete rostite. Ceva mai tarziu, in cursul mileniului 1 i.Hr. grecii au completat alfabetul cu cele cinci vocale: a, e, i, o si u, doua dintre ele, a si o fiind preluate la randul lor de fenicieni.

    RăspundețiȘtergere
  5. Cartagina (din limba feniciană Kart-Hadașt adică "Noul oraș", scris fără vocale precum în toate limbile semitice drept QRT HDȘT (قرة -حدشة sau קרת חדשת), latină Carthago) a fost un oraș antic în Nordul Africii, localizat în partea estică a actualului liman al Tunisului, în prezent un cartier al orașului modern Tunis din Tunisia. Limba vorbită de cartaginezi se numea punică, fiind una din limbile semitice antice, care provenea din limba vorbită de fenicieni.

    Cartagina a fost întemeiată de către negustorii fenicieni și, conform legendei, de către prințesa Dido (sau Elisa), sora lui Pigmalion. Colonia a ajuns să aibă o mare importanță economică, ce rivaliza cu cea a metropolelor feniciene.

    Între 650 - 308 î.Hr. forma de guvernământ a fost monarhia, iar între 308 și 146 î.Hr. a fost republică oligarhică condusă de un Senat Cartaginez (potrivit surselor romane) sau de Consiliul Bătrânilor (potrivit surselor grecești).[1]

    În jurul ei s-a format un adevărat imperiu, cea mai mare forță maritimă din Mediterana Occidentală până la Războaiele Punice cu Republica Romana .Intemeiere: Cartagina a fost întemeiată de coloniști fenicieni veniți din Tir în secolul 9 sau 8 î.Hr. Pentru a se deosebi de vechea colonie Utica, ei au numit noua așezare "orașul nou" - în feniciană Kart-Hadașt. O tradiția antică fixează întemeierea orașului în anul 814 î.Hr. Cele mai vechi vestigii arheologice pot fi datate în prima jumătate a secolului VIII-lea î.e.n.

    Legenda întemeierii orașului Cartagina ne relatează cum prințesa feniciană Elisa, cunoscută la romani sub numele de Dido, sora regelui Pygmalion al Tyr-ului, a fugit de fratele ei însetat de putere care îi ucisese soțul, și a ajuns cu corăbiile pe coasta nord-africană. Căpetenia Berberilor locului i-a făgăduit atât pământ cât va putea să înconjure cu o piele de vacă. Elisa a tăiat pielea în fâșii foarte subțiri și cu ajutorul acestora a putut marca o bucată mare de pământ. Linia marcată de aceste fâșii a mărginit Byrsa, cetățuia în jurul căreia s-a dezvoltat mai târziu orașul Cartagina. După întemeierea orașului, Eliza s-a jerfit zeilor pe un rug de foc pentru a garanta bunăstarea orașului. O versiune a acestei legende este redată de poetul Vergil în lucrarea Aeneis.
    Alfabetul :Cele mai vechi scrieri folosind alfabetul fenician datează aproximativ din anul 1000 îC, în inscripții găsite în orașele și coloniile feniciene de pe țărmul Mediteranei, ca de exemplu Byblos (azi în Liban) și Cartagina (nordul Africii). Dar cel mai vechi alfabet este cel ugaritic și datează din 1200 î.Hr., cu 200 de ani mai vechi decât cel fenician. Ideea că alfabetul fenician ar sta la originea tuturor alfabetelor, pe lângă faptul că este o ideea eronată, se datorează descoperirii alfabetului ugaritic abia în 1920 pe când cel fenician a fost descoperit cu cca. 220 de ani înaintea acestuia.Alfabetul fenician este un alfabet consonantic, care nu notează vocalele; acestea trebuie deduse din context.

    Tabelul de mai jos cuprinde literele alfabetului fenician cu numele și înțelesurile de origine, și arată la care litere a dat naștere în alfabetele ebraic, arab, grec, latin și chirilic.

    RăspundețiȘtergere
  6. Puţine oraşe antice au întrecut măreaţa Cartagina în bogăţie şi prestigiu. Dar măreţia nu a scutit-o de tragicul destin, pecetluit în “cel mai ciudat dintre toate războaiele ce au fost purtate vreodată, şi anume acel război pe care l-au purtat cartaginezii cu poporul roman, sub comanda lui Hannibal. Niciodată nu au ridicat popoare şi state mai puternice armele unele împotriva altora”[1].

    Cartagina fusese întemeiată de un popor de navigatori înzestraţi, pasionaţi mai mult de aventura explorărilor şi de negoţ decât de războaie. Fenicienii erau o ramură a canaaniţilor, care pleacă din Tyr şi întemeiază numeroase colonii până dincolo de Gibraltar. În limba feniciană Cartagina, Kart Hadaşt, însemna chiar ‘oraş nou’. Se pare că a fost întemeiată cu 38 de ani înainte de prima olimpiadă, deci prin 814 a.Hr. şi, ca în multe alte cazuri, avem şi pentru Cartagina o legendă de întemeiere. Cele mai multe informaţii le aflăm de la poetul Virgilius, numele cu răsunet din perioada augustană, care vreme de 11 ani a lucrat la Eneida, marea epopee a romanilor.

    RăspundețiȘtergere
  7. În greacă Byblos este numele orașului fenician Gebal.In prezent acest oras se afla in Liban si este numit Jubayl.Se spune ca a fost fondat in anul 5000 i.Hr.Acest oras este situat la 38 kilometri nord de Beirut,pe coasta mediteraneană, la jumătatea distanţei dintre Tripoli şi Beirut. Se află în patrimoniul UNESCO.Byblos este considerat cel mai vechi oraş locuit neîntrerupt din lume, primele atestări datând din anul 7000 î.H., fondat de Cronos. În timpul secolului III î.H., oraşul este deja bine structurat, săpăturile arheologice scoţând la lumină resturile unor case bine construite: era perioada în care civilizaţia feniciană începea să se dezvolte. Byblos devine cel mai mare port la Marea Mediterană şi locul de naştere al primului alfabet fenician, precursorul alfabetului modern: în jurul anului 1200 î.H., scribii din Byblos au dezvoltat o transcriere fonetică.Numele de astăzi, Byblos-Jbail, provine din grecescul „byblos” (carte) şi cananit/ fenicianul “GB’L” (origine).
    Cu mult înainte de Grecia şi Roma, oraşul antic era un centru puternic, oraş-stat independent cu proprii regi, cultură şi comerţ înfloritor. Regii din Byblos foloseau hieroglifele şi cartuşele egiptene.Byblos a căzut sub Cruciaţi în 1108. Din această perioadă datează Castelul Cruciaţilor, construit cu pietre şi coloane de granit ale templelor romane şi clădirilor publice.
    Byblos este astăzi unul dintre site-urile arhelogice unice în lume, cu o istorie de peste şapte mii de ani. Cele mai importante locuri de vizitat în Byblos sunt Castelul construit de Cruciaţi, templele egiptene (datând din sec. IV î.H.), necropolele regale feniciene, Mormintele Regale, Amfiteatrul Roman, Zidul Medieval, Bazarul şi oraşul vechi.
    În Byblos există şase biserici creştine şi trei moschee.Este un oras infratit cu Tripoli (Liban), Patras şi Sparta (Grecia), Orange (Franţa), La Valletta (Malta), Cadiz (Spania), Izmir (Turcia).
    Sistemul de scriere fenician era unic. În timp ce sumerienii (în 3500 î.Hr.) foloseau pictograme, iar egiptenii (în 3100 î.Hr.) utilizau hieroglifele – chiar şi chinezii inventaseră o modalitate de scriere bazată pe imagini, în care simbolurile pentru “ochi “ şi “apă“ se combinau pentru a descrie cuvântul “lacrimă“– fenicienii, în jurul anului 2000 î.Hr., au rupt definitiv legătura dintre imagini şi cuvinte. Creând simboluri cu valori fonetice pentru monosilabe şi consoane, ei au realizat primul alfabet aproape în întregime fonetic (vocalele încă nu erau cunoscute).Deasemenea acest alfabet avea nu mai putin de 22 de consoane, insa nici o vocala.Alfabetul a mai fost îmbunătăţit de către greci şi romani.

    RăspundețiȘtergere
  8. SIDON
    Sidon este un oraș situat la 48 de kilometri sud de Beirut. Cele mai vechi așezări datează din perioada Neoliticului (6000-4000 î.H.). Însă, orașul a fost fondat pe la sfârșitul mileniului III î.H. Orașul cunoaște perioada sa maximă de glorie în secolele XII-IX î.H., când devine unul din cele mai importante orașe-stat feniciene, alături de Tyr. Orașul era cunoscut în Antichitate pentru fabricarea unor produse importante, cum ar fi sticla și purpura. Orașul a fondat alte colonii, una dintre acestea fiind Leptis (situat la est de actualul oraș Tripoli).

    În secolele IX-VII î.H. se află sub stăpânirea Imperiului Asirian. Orașul a cunoscut o nouă perioadă de prosperitate în timpul dominației perșilor ahemeneizi (secolele VI-IV î.H.). Perșii au împrumutat de multe ori corăbii de la fenicieni, deoarece aveau nevoie pentru războiul cu grecii.

    Astfel, orașul a beneficiat de multe beneficii în această perioadă. Locuitorii Sidonului s-au revoltat însă, în secolul IV î.H., dar au fost învinșide regele persan Artaxerxes al III-lea, peste 40.000 de oameni murind în această conflagrație. Orașul a fost cucerit de Alexandru Macedon în anul 332 î.H., apoi a intrat în componența Regatului Seleucid, până în anul 111 î.H., când își va câștiga independența. În anul 63 î.H., orașul va fic cucerit din nou, de către romani. În perioda Imperiului Bizantin ,mai exact în anul 551 d.H. școala de Legi din Beirut a fost afectată de un cutremur și a trebuit săs se refugieze în orașu Sidon. El a continuat să fie un oraș liniștit timp de însă un secol, până la cucerirea musulmană din anul 636 d.H.

    În anul 1111 Sidonul a fost asediat de către cruciatul Balduin. În secolul XV Sidonul a fost un important port în Damasc, și înflorit și mai mult în secolul XVII, când a fost reconstruit de Fakhreddine al II-lea.

    Astăzi ,intrarea în Sidon este pe un drum larg împărțit și căptușit cu palmieri. Cum vă apropiați, reperele principale sunt Castelul de Mare și instalațiile moderne.
    ALFABETUL FENICIAN
    Alfabetul fenician este un alfabet folosit inițial pentru scrierea limbii feniciene, dar care se crede că mai apoi a dus la apariția altor alfabete folosite astăzi, precum cel latin, arab, ebraic, grec și cel chirilic.

    Cele mai vechi scrieri folosind alfabetul fenician datează aproximativ din anul 1000 îC, în inscripții găsite în orașele și coloniile feniciene de pe țărmul Mediteranei, ca de exemplu Byblos (azi în Liban) și Cartagina (nordul Africii). Dar cel mai vechi alfabet este cel ugaritic și datează din 1200 î.Hr., cu 200 de ani mai vechi decât cel fenician. Ideea că alfabetul fenician ar sta la originea tuturor alfabetelor, pe lângă faptul că este o ideea eronată, se datorează descoperirii alfabetului ugaritic abia în 1920 pe când cel fenician a fost descoperit cu cca. 220 de ani înaintea acestuia.[1][2]

    RăspundețiȘtergere
  9. Cartagina (din limba feniciană Kart-Hadașt adică "Noul oraș", scris fără vocale precum în toate limbile semitice drept QRT HDȘT (قرة -حدشة sau קרת חדשת), latină Carthago) a fost un oraș antic în Nordul Africii, localizat în partea estică a actualului liman al Tunisului, în prezent un cartier al orașului modern Tunis din Tunisia. Limba vorbită de cartaginezi se numea punică, fiind una din limbile semitice antice, care provenea din limba vorbită de fenicieni.

    Cartagina a fost întemeiată de către negustorii fenicieni și, conform legendei, de către prințesa Dido (sau Elisa), sora lui Pigmalion. Colonia a ajuns să aibă o mare importanță economică, ce rivaliza cu cea a metropolelor feniciene.

    Între 650 - 308 î.Hr. forma de guvernământ a fost monarhia, iar între 308 și 146 î.Hr. a fost republică oligarhică condusă de un Senat Cartaginez (potrivit surselor romane) sau de Consiliul Bătrânilor (potrivit surselor grecești).[1]

    În jurul ei s-a format un adevărat imperiu, cea mai mare forță maritimă din Mediterana Occidentală până la Războaiele Punice cu Republica Romana .Intemeiere: Cartagina a fost întemeiată de coloniști fenicieni veniți din Tir în secolul 9 sau 8 î.Hr. Pentru a se deosebi de vechea colonie Utica, ei au numit noua așezare "orașul nou" - în feniciană Kart-Hadașt. O tradiția antică fixează întemeierea orașului în anul 814 î.Hr. Cele mai vechi vestigii arheologice pot fi datate în prima jumătate a secolului VIII-lea î.e.n.

    Legenda întemeierii orașului Cartagina ne relatează cum prințesa feniciană Elisa, cunoscută la romani sub numele de Dido, sora regelui Pygmalion al Tyr-ului, a fugit de fratele ei însetat de putere care îi ucisese soțul, și a ajuns cu corăbiile pe coasta nord-africană. Căpetenia Berberilor locului i-a făgăduit atât pământ cât va putea să înconjure cu o piele de vacă. Elisa a tăiat pielea în fâșii foarte subțiri și cu ajutorul acestora a putut marca o bucată mare de pământ. Linia marcată de aceste fâșii a mărginit Byrsa, cetățuia în jurul căreia s-a dezvoltat mai târziu orașul Cartagina. După întemeierea orașului, Eliza s-a jerfit zeilor pe un rug de foc pentru a garanta bunăstarea orașului. O versiune a acestei legende este redată de poetul Vergil în lucrarea Aeneis.
    Alfabetul :Cele mai vechi scrieri folosind alfabetul fenician datează aproximativ din anul 1000 îC, în inscripții găsite în orașele și coloniile feniciene de pe țărmul Mediteranei, ca de exemplu Byblos (azi în Liban) și Cartagina (nordul Africii). Dar cel mai vechi alfabet este cel ugaritic și datează din 1200 î.Hr., cu 200 de ani mai vechi decât cel fenician. Ideea că alfabetul fenician ar sta la originea tuturor alfabetelor, pe lângă faptul că este o ideea eronată, se datorează descoperirii alfabetului ugaritic abia în 1920 pe când cel fenician a fost descoperit cu cca. 220 de ani înaintea acestuia.Alfabetul fenician este un alfabet consonantic, care nu notează vocalele; acestea trebuie deduse din context.

    Tabelul de mai jos cuprinde literele alfabetului fenician cu numele și înțelesurile de origine, și arată la care litere a dat naștere în alfabetele ebraic, arab, grec, latin și chirilic.

    RăspundețiȘtergere
  10. Cartagina (din limba feniciană Kart-Hadașt adică "Noul oraș", scris fără vocale precum în toate limbile semitice drept QRT HDȘT (قرة -حدشة sau קרת חדשת), latină Carthago) a fost un oraș antic în Nordul Africii, localizat în partea estică a actualului liman al Tunisului, în prezent un cartier al orașului modern Tunis din Tunisia. Limba vorbită de cartaginezi se numea punică, fiind una din limbile semitice antice, care provenea din limba vorbită de fenicieni.

    Cartagina a fost întemeiată de către negustorii fenicieni și, conform legendei, de către prințesa Dido (sau Elisa), sora lui Pigmalion. Colonia a ajuns să aibă o mare importanță economică, ce rivaliza cu cea a metropolelor feniciene.

    Între 650 - 308 î.Hr. forma de guvernământ a fost monarhia, iar între 308 și 146 î.Hr. a fost republică oligarhică condusă de un Senat Cartaginez (potrivit surselor romane) sau de Consiliul Bătrânilor (potrivit surselor grecești).[1]

    În jurul ei s-a format un adevărat imperiu, cea mai mare forță maritimă din Mediterana Occidentală până la Războaiele Punice cu Republica Romană.

    Orașul era alimentat cu apă printr-un apeduct lung de 132 km, construit între anii 120-131 e.n., care aducea apă proaspătă din masivul muntos Djebel Zaghouan. Resturi ale acestui vechi apeduct roman se mai văd și azi la Mohammédia (la sud de Tunis).

    Situl arheologic Cartagina este înscris pe lista patrimoniului cultural mondial UNESCO.Alfabetul :Cele mai vechi scrieri folosind alfabetul fenician datează aproximativ din anul 1000 îC, în inscripții găsite în orașele și coloniile feniciene de pe țărmul Mediteranei, ca de exemplu Byblos (azi în Liban) și Cartagina (nordul Africii). Dar cel mai vechi alfabet este cel ugaritic și datează din 1200 î.Hr., cu 200 de ani mai vechi decât cel fenician. Ideea că alfabetul fenician ar sta la originea tuturor alfabetelor, pe lângă faptul că este o ideea eronată, se datorează descoperirii alfabetului ugaritic abia în 1920 pe când cel fenician a fost descoperit cu cca. 220 de ani înaintea acestuia.Alfabetul fenician este un alfabet consonantic, care nu notează vocalele; acestea trebuie deduse din context.

    RăspundețiȘtergere
  11. 1.Cartagina a fost întemeiată de coloniști fenicieni veniți din Tir în secolul 9 sau 8 î.Hr. Pentru a se deosebi de vechea colonie Utica, ei au numit noua așezare "orașul nou" - în feniciană Kart-Hadașt. O tradiția antică fixează întemeierea orașului în anul 814 î.Hr. Cele mai vechi vestigii arheologice pot fi datate în prima jumătate a secolului VIII-lea î.e.n.

    Legenda întemeierii orașului Cartagina ne relatează cum prințesa feniciană Elisa, cunoscută la romani sub numele de Dido, sora regelui Pygmalion al Tyr-ului, a fugit de fratele ei însetat de putere care îi ucisese soțul, și a ajuns cu corăbiile pe coasta nord-africană. Căpetenia Berberilor locului i-a făgăduit atât pământ cât va putea să înconjure cu o piele de vacă. Elisa a tăiat pielea în fâșii foarte subțiri și cu ajutorul acestora a putut marca o bucată mare de pământ. Linia marcată de aceste fâșii a mărginit Byrsa, cetățuia în jurul căreia s-a dezvoltat mai târziu orașul Cartagina. După întemeierea orașului, Eliza s-a jerfit zeilor pe un rug de foc pentru a garanta bunăstarea orașului. O versiune a acestei legende este redată de poetul Vergil în lucrarea Aeneis.
    2.Alfabetul fenician este un alfabet folosit inițial pentru scrierea limbii feniciene, dar care se crede că mai apoi a dus la apariția altor alfabete folosite astăzi, precum cel latin, arab, ebraic, grec și cel chirilic.

    Cele mai vechi scrieri folosind alfabetul fenician datează aproximativ din anul 1000 îC, în inscripții găsite în orașele și coloniile feniciene de pe țărmul Mediteranei, ca de exemplu Byblos (azi în Liban) și Cartagina (nordul Africii). Dar cel mai vechi alfabet este cel ugaritic și datează din 1200 î.Hr., cu 200 de ani mai vechi decât cel fenician. Ideea că alfabetul fenician ar sta la originea tuturor alfabetelor, pe lângă faptul că este o ideea eronată, se datorează descoperirii alfabetului ugaritic abia în 1920 pe când cel fenician a fost descoperit cu cca. 220 de ani înaintea acestuia.

    RăspundețiȘtergere

Spune-ţi părerea!